A ajuns de pe băncile facultăţii la una din cele mai mari agenţii de publicitate din Moldova. După 2 ani dedicaţi PR-ului şi campaniilor Efes, Chişinău, Victoriabank, etc., Tanya Pascovschi (BTL şi Media Manager Profile) ne vorbeşte despre experienţe şi planuri de viitor.

- Cum ai ajuns să lucrezi la Profile la 21 ani?
- Acum 2 ani, la facultate, ne-au cerut să realizăm interviuri cu personalităţi din publicitatea de la noi. Am apelat la Iulian Bercu, directorul agenţiei Profile, iar la final i-am solicitat să fac stagiatura la ei. În cele din urmă, mi-au încredinţat să administrez un proiect. După stagiatură, am decis să rămân, întrucât nu mă alunga nimeni…

- Cine te-a ajutat să te integrezi?
- M-au ajutat toţi colegii. Am fost, la un moment dat, copilul tuturor.- Când ai început să comunici?
- Chiar de la stagiatură. Nu a fost uşor să fac atâtea lucruri deodată, dar timpul a fost cel mai bun medicament. Acum reuşesc să administrez câteva proiecte în acelaşi timp.

- Ce gen de proiecte?
- Selectez promouteri şi supervaizeri, le fac o introducere în sistem, le organizez şi administrez totul. Urmează munca de birou, comunicate de presă, conferinţe de presă, media-planuri pentru ziare, reviste, TV şi radio. Iar după asta mai şi monitorizez apariţiile în presă.

- Eşti licenţiată în jurnalism. Comunicarea e singurul domeniu care te-a tentat?
- Mai e televiziunea. Dacă se va ivi vreo ocazie, o să mă gândesc atunci. Deocamdată sunt aici şi fac ceea ce-mi place.

- Crezi că mergem în direcţia corectă, în ale PR-ului?
- E un început. Chiar şi pentru cei care activează deja. La facultate, multe lucruri ne păreau inutile, dar timpul ne convinge că totul contează. Şi invers, poţi fi un bun teoretician şi să te pomeneşti într-o pădure deasă. În Moldova, în majoritatea companiilor, de PR se ocupă departamentele de marketing. Agenţiile de PR sunt puţine şi ele. Cum spuneam, e un început.

- Ce calităţi trebuie să dezvolte un tânăr specialist în comunicare?
- Răbdare! Şi eu mai lucrez la acest aspect. Există situaţii când trebuie să refaci un proiect de câteva ori, ca să convingi clientul. E o calitate esenţială în relaţia cu clientela. Mai e nivelul de cultură generală. Trebuie să te pricepi la toate, pentru că lucrezi cu clienţi din toate domeniile. Eu acum mă pricep la depozite bancare şi cunosc toate metodele de preparare a berii.

- Aveţi anumite preferinţe când e vorba de proiecte noi?
- Acum ne permitem să refuzăm unele proiecte, dacă nu ne convin anumite aspecte. Au fost şi clienţi la care ne-am permis să renunţăm. Efes, Unite, Victoriabank sunt nume grele cu care lucrăm acum. Eu zic că ne reuşeşte pentru că ne punem în pielea clientului. Sigur că există şi situaţi pe care eşti obligat să le accepţi, uneori fiind nevoit să-i răspunzi afirmativ clientului, chiar dacă nu eşti de acord cu el.- Cum te vezi peste câţiva ani?
- Mă bucur că pot creşte odată cu agenţia Profile. Suntem deja 9 angajaţi, plus persoanele angajate periodic pentru proiecte. Aş vrea să mă rătăcesc prin birouri, să fim o agenţie cu multe departamente.

Anatol Câşlaru omul care crede că presa economică este încă un copil mic, care în curând o să devină mare şi destul de bogat. Iar ECO va fi printre fraţii mai mari.

- Cum ai ajuns un redactor-şef atât de tânăr?

- Simplu. Mi s-a făcut o ofertă, am examinat-o, negociat-o şi, în final, am acceptat. Sigur, la acel moment, septembrie 2004, deja eram cunoscut, cel puţin în mediul ziaristic, ca unul din tinerii jurnalişti economişti cu perspectivă – eram redactor în Departamentul Economie&Business al Agenţiei BASA-press, iar, în paralel, corespondent titular la revista Observator Economic. Înainte de BASA-press, chiar în ultimul an de facultate – anul 2000, am stat la baza creării Departamentului Economic al cotidianului românesc Jurnalul Naţional, ediţie de Chişinău. Zilnic, în calitate de şef al departamentului, eram responsabil de organizarea lucrului în această subdiviziune a redacţiei – adică trebuia să asigur apariţia unei pagini de economie. Plus la aceasta, săptămânal Departamentul era responsabil de o pagină de bănci&finanţe, iar o dată la două săptămâni trebuia să asigure o investigaţie/analiză specializată.

Când spun că eram unul dintre tinerii jurnalişti economişti cu perspectivă, nu încerc să mă plasez cu o treaptă mai sus decât colegii mie de condei, ci doar vreau să spun că mi-am ales o specializare pe care o urmam cu încăpăţânare, deşi am fost tentat „să dau cu peniţa” şi în alte domenii.

- Ţi-ai dorit să lucrezi în această direcţie sau au fost, mai curând, circumstanţe?

- Scopul meu încă din studenţie era să devin un bun ştirist. Tocmai de aceea, la finele anului trei de facultate, mi-am încercat puterile la agenţia de ştiri FLUX, unde am şi fost angajat.

Lumea ştirilor este destul de diversă şi captivantă, iar lumea economică, cea a banilor, în particular, este ameţitor de dinamică. Cel puţin mie atunci mi s-a părut aşa, iar decizia a fost definitivă.

- Cum crezi, de ce nu aveţi concurenţă mediatică, adică de ce nu mai apar ziare cu profil economic?

- O să apară! Gustul pentru presa economică devine din ce în ce mai puternic. Cu cât mai mulţi bani vor fi în R. Moldova, cu atât mai mulţi vor dori să ştie ce se întâmplă cu ei. Iar legea e simplă: cererea generează oferta.

În ceea ce priveşte săptămânalul economic ECO, avem avantajul de a fi primul ziar economic privat de limbă română din R. Moldova.

- În care ramuri ale economiei naţionale trebuie să se facă investiţii pentru ridicarea nivelului economic al ţării?

- În toate! O economie nu poate fi construită pe bucăţele. Într-o economie modernă nu există sectoare strategice şi mai puţin strategice – există cerere, care modelează structura economiei la nivel mondial, regional şi local. Ceea ce ieri părea strategic, astăzi este neimportant, iar mâine poate fi invers. Statul nu trebuie să dicteze ce este strategic şi ce nu, ci doar să asigure condiţii şi reglementări adecvate, restul va face businessul. Asta nu înseamnă că statul nu trebuie să-şi stabilească priorităţi despre care să anunţe şi lumea afacerilor, să contribuie la dezvoltarea acelor sectoare de care businessul privat nu este, deocamdată, interesat. Obiectivul primordial al statului trebuie să fie stabilitatea social-economică, restul vor face banii privaţi.

- Să te afirmi în jurnalism nu este chiar atât de uşor. Pe tine te-a susţinut cineva? Fie şi moral, multora le lipseşte şi asta…

- În întrebarea ta, inconştient poate, ai pus şi o bucăţică din realitatea moldovenească izbitor de tristă: „Ca să ajungi undeva trebuie să ai pe cineva mai mult sau mai puţin sus-pus, iar aptitudinile, cunoştinţele nu prea contează.” Nu m-a ajutat nimeni în sensul acesta. Am avut norocul să activez alături de o serie de profesionişti – Boris Vieru, Francesco Gerardi (cu o amplă experienţă de activitate în presa de la Bucureşti), Vlad Bercu.

- Nu ai încercat niciodată să faci şi altceva?

- Am încercat. Chiar dacă ar putea părea straniu – paralel cu ziaristica am încercat să dezvolt şi o mică afacere. Împreună cu fratele meu mai mare am împrumutat bani şi am cumpărat o tarabă în piaţa „Decebal” din Chişinău (vizavi de centrul comercial Jumbo). Am reuşit să restitui bani împrumutaţi, însă, am renunţat. Ceea ce se face sau, cel puţin, ceea ce se făcea şi cum se făcea în pieţele din Chişinău…

- Te-ai căsătorit nu demult. Cum a influenţat familia asupra carierei tale?

- Nu pot vorbi despre o influenţă directă, însă, una indirectă există şi mi se pare normal. Acum am un partener de discuţii avizat, căruia nu mă tem să-i prezint pentru recenzie proiectele mele. Este vorba de soţia mea – Alina, care a absolvit Facultatea de Finanţe a ASEM, iar acum este master în economie.

- În câteva cuvinte, cum ai putea caracteriza presa economică de la noi?

- Un copil mic, care în curând o să devină mare şi, cred, destul de bogat. Iar ECO va fi printre fraţii mai mari.